ONLINE ieșiți din matcă, OFFLINE mai ceva ca Sahara

Cine sunt EU?

     CINE SUNT...?

     O întrebare destul de pertinentă dacă e să ne luăm după toată nebunia care ne înconjoară...

     Cine suntem fiecare dintre noi ca individ? Cine suntem în afară de omul care muncește opt ore pe zi, în afară de mama care se străduiește să îi ofere copilului o viață fără greutăți, în afară de fata care încă plânge după o iubire pierdută, managerul care nu știe cum să își mulțumească oamenii din subordine și implicit șefii, băiatul pe care îl vedem zâmbind dar nimeni nu știe prin ce drama trece zilnic în familie, bunicii care încă viseză la tinerețe sau cel care trage de fiare la sala de fitness (și scoate sunete demne de filmele horror) crezând că ambalajul vinde întotdeauna chiar dacă produsul este expirat???

    Cineva îmi spunea că suntem suma primelor cinci persoane alături de care ne petrecem cea mai mare parte a timpului.

     Nu susțin cu tărie afirmația, însă sunt de părere că independent de noi, ne lăsăm influențați adesea de percepția celor din jur vis-a-vis de statutul social, financiar, comportamental în societate.

    Tindem să ne pierdem adesea în devenirea unor indivizi "perfect" goi pe dinăuntru doar pentru a ne demonstra bunăstrarea în ochii altora.

     Mai trist este că în toată "perfecțiunea" asta ne pierdem pe noi ca indivizi, ne pierdem personalitatea, caracterul și bunul simț. Și fată de noi și față de alții.

     Uităm să fim oameni, să empatizăm, să ajutăm, să respectăm, să iubim. Devenim avari, invidioși, urâm tot ceea ce ne permitem să nu fim de teama că în cele din urmă vom eșua. Am uitat să mai fim solidari, ne pierdem umanitatea încet-încet.

    Oare ce s-ar întămpla dacă am încerca să colecționăm momente, să fim mai buni și mai îngăduitori, mai înțelegători, în loc să colecționăm lucruri doar pentru a ne acoperi lipsurile sufletești și fizice?

Tu cine ești? Dar cine ai putea fi?

PRADĂ SAU PRĂDĂTOR?

O să încep prin a spune că de fiecare dată când voi scrie aici va fi pentru că aşa simt…nu pentru că aşa trebuie… De mică mi s-a şoptit în urechi că “esenţele tari se ţin în sticluţe mici”( poate pentru că sunt juma’ de buletin cu tocuri de 15 cm )…aşa că…decât să scriu mult şi prost, aleg să scriu atunci când simt nevoia să împărtăşesc cu voi lucruri şi stări. Ok?

Buuuuunnnn!!! Încă o chestie pe care vreau sa o menţionez este că nu voi folosi cuvinte mari doar ca să par altceva, să dea mai bine sau să par o veritabilă scriitoare… (Nah! Că am folosit un cuvânt mare!)… Vreau să fie o lectură relaxantă pentru voi şi amuzantă…nu texte ştiinţifice… nu exprimări de profesori-doctori-docenţi :D

      M-am gândit că dacă tot sunt un fel de novice în sfera asta de "blogger-eală" să încep prin a mă prezenta...și ce modalitate mai bună decât un filmuleț despre "Cine sunt eu?" ar fi mai indicat?!?? În felul acesta nici nu vă plictisesc cu pagini peste pagini scrise despre cum mă văd eu printr-o oglindă fizică și spirituală... Și mă scutesc și pe mine de o porție de tastat :D (Știu, sunt egoistă, dar probabil veți afla și voi asta. Asta în cazul în care nu mă cunoașteți de 10 ani cum mă cunoaște prietena mea cea mai bună!) Dar dacă vreodata voi considera că acest filmuleț nu mai este îndeajuns, voi reveni...

      Întrucât acest filmulet reprezintă un proiect de masterat, am încercat pe cât de mult posbil să arăt cum și cine sunt eu. Îi mulțumesc Ameliei Dumitru că m-a suportat și ca printr-o ședință de brainstorming am încercat să punem în imagini o zi obișniută din viața mea... Pentru toți cei care sunt prezenți în acest filmuleț vreau să vă mulțumesc pentru că îmi faceți viața mai frumoasă! Vă iubesc pe toți! 

Vă urez vizionare plăcută!

P.S: Criticați dacă simțiți nevoia, dar fiți blânzi...Sau nu criticați DELOC dacă se poate! :))

This is it ! This is ME !