CINE SUNT...?
O întrebare destul de pertinentă dacă e să ne luăm după toată nebunia care ne înconjoară...Cine suntem fiecare dintre noi ca individ? Cine suntem în afară de omul care muncește opt ore pe zi, în afară de mama care se străduiește să îi ofere copilului o viață fără greutăți, în afară de fata care încă plânge după o iubire pierdută, managerul care nu știe cum să își mulțumească oamenii din subordine și implicit șefii, băiatul pe care îl vedem zâmbind dar nimeni nu știe prin ce drama trece zilnic în familie, bunicii care încă viseză la tinerețe sau cel care trage de fiare la sala de fitness (și scoate sunete demne de filmele horror) crezând că ambalajul vinde întotdeauna chiar dacă produsul este expirat???
Cineva îmi spunea că suntem suma primelor cinci persoane alături de care ne petrecem cea mai mare parte a timpului.
Nu susțin cu tărie afirmația, însă sunt de părere că independent de noi, ne lăsăm influențați adesea de percepția celor din jur vis-a-vis de statutul social, financiar, comportamental în societate.
Tindem să ne pierdem adesea în devenirea unor indivizi "perfect" goi pe dinăuntru doar pentru a ne demonstra bunăstrarea în ochii altora.
Mai trist este că în toată "perfecțiunea" asta ne pierdem pe noi ca indivizi, ne pierdem personalitatea, caracterul și bunul simț. Și fată de noi și față de alții.
Uităm să fim oameni, să empatizăm, să ajutăm, să respectăm, să iubim. Devenim avari, invidioși, urâm tot ceea ce ne permitem să nu fim de teama că în cele din urmă vom eșua. Am uitat să mai fim solidari, ne pierdem umanitatea încet-încet.
Oare ce s-ar întămpla dacă am încerca să colecționăm momente, să fim mai buni și mai îngăduitori, mai înțelegători, în loc să colecționăm lucruri doar pentru a ne acoperi lipsurile sufletești și fizice?
